Fiecare visam la o iubire ca-n filme sau ca-n povesti, dar niciunul nu luptam pentru una ca cea pe care ne-o citea mama inainte de culcare.
Fiecare din noi isi doreste sa traiasca o poveste de iubire cum nu a trait si nu va trai nimeni. Poveste cu un inceput unic, o continuare rupta din poveste si un happy end, unde cei doi sfarsesc impreuna.
Categoric, toti ne dorim sa ramanem pana in ultimele clipe din viata noastra, alaturi de persoana iubita si sa traim o poveste de iubire dupa care sa tanjeasca de-a dreptul ceilalti.
Ramanem uimiti ce povesti de dragoste au trait si inca traiesc parintii nostri si cu cata emotie povestesc intamplari din viata lor, intamplari adevarate.
Dar datorita tehnologiei si societatii in care traim azi, am uitat sa ne bucuram cu adevarat de `nimicurile de azi` care pentru parintii nostri insemnau `totul`.
Pentru noi e mai important sa punem poze pe facebook si sa dea cat mai multa lume like-uri si comentarii si sa vada toata lumea cat de fericiti suntem, decat sa traim cu adevarat acest sentiment !
De ce sa mergem pe mal sa ne plimbam de mana ca doi indragostiti si sa ne spunem vorbe frumoase, cand putem merge pe mal sa ne facem poze pentru paginile de socializare, indiferent care or fi ele ?
De ce sa ne bucuram doar noi doi de iubirea noastra, sa vedem magia din fiecare gest si vorba, sa traim intens, cand putem dezvalui totul, la un moment dat lasand un gust amar celorlalti ? Caci putini ti-s prieteni adevarati, multi simple cunostinte care abia asteapta un alt subiect de barfa.
De ce sa fim noi doi, cand putem fi noi si restul ?
Nu dezvaluiti iubirea, traiti-o !
Nu va prefaceti, fiti !
Iubiti din suflet si iubiti ascuns, fericiti si eterni veti fi !